Cifrele spun că Pentagonul a furnizat Kievului o asemenea cantitate de rachete Stinger şi Javelin încât ar dura 13 ani (la ritmurile de producţie actuale) pentru a umple stocurile Americii de dinainte de război.

Dacă China ar invada Taiwan astăzi şi dacă Statele Unite ar încerca să vină în apărarea insulei, americanii ar rămâne fără rachetele maritime cu rază lungă de acţiune (cele esenţiale pentru a respinge un atac naval chinez) în doar o săptămână, dat fiind nivelul la care stocurile lor au scăzut.

Aceste date fac din războiul din Ucraina un cadou preţios pentru Xi Jinping: Rusia absoarbe resurse de care Statele Unite au nevoie în Asia.

Oficial, Republica Populară cheltuieşte 300 de miliarde de dolari pe arme, al doilea buget militar după cel al SUA care este de 800 de miliarde. Datele oficiale, însă, spun doar o parte din poveste. Cheltuielile de război din China sunt mai mari decât cifre oficiale, deoarece în China nu există o graniţă clară între industria civilă şi industria militară.

Flota Chinei defilează cu 260 de nave

De exemplu, principalul gigant al telecomunicaţiilor, Huawei, a fost fondat şi este condus în continuare de un ofiţer al Armatei Populare de Eliberare, denumirea forţelor armate din Beijing. Multe companii chineze care operează în tehnologii de ultimă oră fac parte din complexul militar-industrial, astfel că o parte din PIB-ul „civil” contribuie efectiv la întărirea aparatului de război al naţiunii.

Mai mult, cheltuielile militare ale SUA sunt dispersate pe tot globul deoarece Washingtonul are angajamente formale (tratate precum Pactul Atlantic care a dat naştere NATO) care obligă Pentagonul să-şi apere aliaţii şi să menţină baze în diferite părţi ale lumii. China, pe de altă parte, deocamdată îşi concentrează resursele mai ales pe stabilirea dominaţiei în Asia.

Cu toate acestea, Beijingul are deja la dispoziţie o flotă militară care depăşeşte dimensiunea întregii S.U.A. Marina: 360 de nave chineze faţă de 297 de nave americane, în întreaga lume. O investigaţie a New York Times arată că, în 2021, China a lansat 135 de rachete balistice pentru testele sale, ceea ce este mai mult decât toate celelalte ţări din lume la un loc (în afara zonelor de război).

Stocul său de focoase nucleare urcă de la 400 la 1.000, iar Beijingul are deja mai multe platforme de lansare terestre decât Statele Unite. Armata Populară de Eliberare are cel mai mare arsenal de rachete hipersonice din lume. Una dintre acestea, Dong-Feng 41, a zburat pe tot globul în 2021. Aceste rachete pot transporta focoase nucleare şi sunt numite „ucigaşul Guam” de presa chineză, pentru că ar putea distruge cea mai importantă bază militară americană din Pacific, insula Guam.

Creşterea bruscă a capacităţii militare chineze îngrijorează ţările vecine cu atât mai mult cu cât este însoţită de noua politică externă dusă de Wolf Warriors, aşa cum sunt numiţi diplomaţii crescuţi sub conducerea lui Xi Jinping.

Ce se poate întâmpla când în SUA ar putea prelua puterea un personaj precum Trump

Privind dincolo de Asia, în Pacific, Australia a fost ţinta unei reţele de spionaj chineze şi, pentru că l-a criticat pe Xi Jinping pe tema Covid, a suferit o răzbunare comercială care a pus în pericol mai multe sectoare ale economiei sale (începând de la industria vinului).

Rezultatele acestui expansionism chinez sunt ambivalente. Pe de o parte, Xi a avut un efect similar cu ceea ce a realizat Vladimir Putin în Europa: a unit America şi aliaţii săi. Aşa cum, în Europa, NATO a fost întărită de războiul din Ucraina, în Asia multe ţări îşi întăresc rândurile alianţelor cu Statele Unite. Filipine a oferit Americii noi baze militare pentru a asigura apărarea SUA în cazul unei agresiuni. Japonia, Australia, India intensifică cooperarea militară cu Pentagonul.

Cel mai cunoscut caz este acordul Aukus cu care britanicii şi australienii americani construiesc împreună o forţă comună de submarine cu propulsie nucleară: acestea au o rază de acţiune care ar permite marinei australiane să intervină până în zona Taiwan, dacă este necesar.

Cu toate acestea, ţările care se simt ameninţate de China nu pot presupune că va exista întotdeauna o America dispusă să le apere. Când Donald Trump a ajuns la Casa Albă, a pus la îndoială loialitatea faţă de alianţe, inclusiv cele cu Japonia şi Coreea de Sud. Pe viitor, nimeni nu poate exclude o revenire la izolaţionism, scriu experţii militari. Şi chiar dacă americanii ar fi vrut să continue să-şi apere aliaţii, s-ar putea să nu aibă neapărat puterea să o facă.