Înaintea alegerilor din 6 decembrie, considerate de regimul Iohannis drept cruciale în perspectiva eradicării ”ciumei roşii”, guvernul Orban se vede forţat să umble ca pe sârmă. Să facă o echilibristică riscantă şi care nu-i stă deloc în fire. În condiţii normale astăzi am fi fost demult încuiaţi în case. Sub pretextul ”Salvăm vieţi!”, politicienii nu ar fi ezitat să scoată iarăşi armata pe străzi, pe frontul luptei cu indisciplinaţii fără mască.

Până să-i salvăm pe purtătorii de Covid avem mari probleme cu muritorii de rând, bolnavii cronici. Ministerul Sănătăţii îi tratează în continuare ca pe nişte cetăţeni de mâna a treia, cu obligaţii multiple şi drepturi inexistente. Îi umileşte grav, îi ţine ore-ntregi în picioare la coadă, prin curţile spitalelor, în corturi, în containere sau (de cele mai multe ori) direct în ploaie şi frig, în aşteptarea rezultatelor testului RT-PCR. Care teoretic vin în 12-24 de ore, însă practic tortura poate dura şi mai mult de-o zi.

Ieşeanul Constantin Penciu a povestit pe Facebook, extrem de indignat, cum tatăl său bolnav de diabet şi cu un picior amputat a aşteptat peste 24 de ore rezultatul testului Covid, într-un cort din curtea Spitalului Sf. Spiridon transformat, între timp, în container. Şi bolnavii de cancer stau la cozi interminabile, de parcă autorităţile ar vrea cu tot dinadinsul să-şi bată joc de ei în ultimul hal.     

Medicii spun că experienţele traumatizante ale pacienţilor se datorează lipsei laboratoarelor de testare RT-PCR. Pe de altă parte, guvernanţii par încremeniţi în proiect. Deşi Nelu Tătaru ştie foarte bine că România are o capacitate limitată de utilizare a metodei Real Time, ministerul Sănătăţii întârzie nepermis de mult introducerea unor teste rapide, antigenice, omologate la nivel european şi acceptate de Institutul de Sănătate Publică. ”Am putea folosi testele rapide în şcoli, în instituţii, în spitale non-Covid şi aşa mai departe”, insistă doctorul Adrian Marinescu, de la Institutul Matei Balş.

Sigur, ca şi în cazul asimptomaticilor internaţi cu forţa, autorităţile din România se vor trezi abia în ultimul ceas. Nicio surpriză. Doar nu degeaba suntem pe primele locuri în Europa la mortalitatea asociată noului coronavirus. Ca idee, ţări ca Franţa, Marea Britanie sau Italia, dar şi altele de talia noastră, testează şi de zece ori mai mult. Guvernanţii de la Palatul Victoria ştiu însă una şi bună: este suficient! La ce ne-ar trebui să aflăm cum stăm cu adevărat, în special în preajma alegerilor?

De câteva săptămâni constatăm o evidentă prudenţă din partea autorităţilor. Însuşi premierul Orban a declarat că principalul obiectiv al guvernului a devenit, mai nou, să protejeze din plin economia. Măcar până pe 6 decembrie. Incredibilă răsturnare de paradigmă, nu-i aşa? Cu sănătatea ne-om descurca noi, deocamdată trece pe planul doi. În deplină concordanţă cu strategia electorală coordonată de la Cotroceni, Tătaru şi Arafat şi-au asumat temporar o poziţie de mijloc, aparent neutră, care să nu-i radicalizeze nici pe suporterii carantinei totale, nici pe adepţii relaxării de tip suedez.

Apropo de Suedia, epidemiologul şef Anders Tegnell apreciază că apariţia unui vaccin anti-Covid nu va fi soluţia miraculoasă, care să stopeze pandemia. ”Un vaccin ne poate oferi posibilitatea de a reduce infecţia, dar a scăpa de ea este cu totul altă problemă”, afirmă Tegnell, rămas totuşi optimist în legătură cu gestionarea pandemiei în Suedia. Iar până acum evoluţia în comparaţie cu alte ţări europene (unde se recurge la carantină) pare a-i da dreptate.   

Dovadă şi schimbarea radicală de atitudine a doctorului Alexandru Rafila, reprezentantul OMS în România: ”Cred că ar fi bine să urmăm şi noi modelul suedez. În Suedia sunt acum cele mai puţine cazuri din Uniunea Europeană pentru că după ce au trecut de perioada iniţială de adaptare cetăţenii respectă regulile fără să le impună cineva. Cu cât numărul de cazuri e mai mare, cu atât efectul unei măsuri de sănătate publică e mai mic şi durează mai mult”.

Desigur, cârcotaşii ar fi inclinaţi să pună atitudinea profesorului Rafila pe seama candidaturii acestuia pe listele PSD. Doar că PSD şi-a schimbat la rându-i poziţia cu 180 de grade. A trecut de la boicotarea şi contestarea  măsurilor restrictive, la propunerea amânării alegerilor, pe fondul incapacităţii guvernului Orban de a stăpâni pandemia prin măsuri mai dure.

De subliniat că Rafila nu este singurul specialist trezit la realitate. Medicul Adrian Marinescu, de la Matei Balş, atrage atenţia că anumite măsuri restrictive aduc o rezolvare doar pe moment. ”Este nevoie de echilibru, deoarece panica nu duce la nimic bun. Întotdeauna vor fi soluţii”, afirmă doctorul Marinescu.

Deşi obişnuiesc să facă trimitere la specialişti atunci când taie în carne vie, politicienii au o grijă deosebită să-i aleagă doar pe cei convenabili. În speţă pe doctorii cu poziţii tranşante, gen Musta, Dorobăţ sau Mahler. Adică exact acei medici îndrăgostiţi teribil de camera de filmat, gata oricând să parieze şi cu ochii închişi pe colapsul sistemului sanitar şi Apocalisa de după.

Politicieni ca Tătaru şi Arafat gândesc foarte pragmatic: dacă exagerăm voit cu restricţii nepopulare suntem perfect acoperiţi din punct de vedere medical (iar cu legalitatea ne descurcăm noi, cumva, în Parlament). Pe scurt, salvăm vieţi. Dacă însă mergem pe modelul suedez, orice nou deces va fi contorizat în dreptul nostru, şi nu al indisciplinaţilor care refuză să poarte mască şi se uită în gura unor amatori ca Dan Bittman sau Cristi Puiu.

Este şi asta o formă de laşitate şi calcul electoral cinic.

Rămâne de văzut la sfârşit, când vom trage linia, dacă nu cumva numeroasele victime colaterale non-Covid vor reprezenta o jertfă mult prea mare adusă pe altarul luptei anti-pandemie, în goana nebună a politicienilor după milioanele de voturi.