Guvernanţii au luat în sfârşit taurul de coarne, după şapte luni de pandemie cu restricţii dure, declaraţii contradictorii şi circ mediatic susţinut. Asimptomaticii şi cei cu forme uşoare ale bolii vor sta acasă şi vor fi monitorizaţi de medicii de familie.

Ministrul Sănătăţii are şi o explicaţie: se aglomerează unităţile de primire a urgenţelor. Intrăm în anotimpul rece, apar şi gripele de sezon, aşa că a venit momentul selecţiei. Bolnavii cu ceva probleme să rămână în spital, iar ceilalţi să stea naibii acasă. Să nu mai fie nevoiţi medicii să-i ţină în curtea spitalului, cu perfuzia legată de gât, până când primesc rezultatele testului Covid.      

”Asimptomaticii vor fi evaluaţi la domiciliu şi programaţi pentru investigaţiile paraclinice. Simptomaticii cu comorbidităţi vor rămâne pe internare în continuare. Simptomaticii fără comorbidităţi vor primi un tratament, vor fi evaluaţi şi vor merge la domiciliu sub supravegherea medicilor de familie”, explică Nelu Tătaru.

Cu alte cuvinte, dacă nu ar fi apărut cozile cu pacienţi Covid-19 totul ar fi fost absolut în regulă. Întreaga campanie de presă prin care Grupul de Comunicarea Strategică s-a străduit să ne convingă, luni în şir, să rămânem în spitale ”pentru că aşa spun specialiştii” s-a dovedit a fi o premeditată şi gogonată minciună. Asimptomaticii şi cei cu forme uşoare ale bolii ar fi putut să stea acasă încă din prima zi a pandemiei. Aşa cum, de altfel, s-a procedat în toate ţările Uniunii Europene.

Doar că medicii noştri, în frunte cu Raed Arafat, aveau alt plan. Ştiau altceva despre lupta cu noul coronavirus. Când cei mai buni specialişti ai lumii încă bâjbâiau, experţii români ai Grupului de Comunicare Strategică deţineau în exclusivitate secretul lui Polichinelle, soluţia salvatoare. Pe care s-au şi grăbit s-o aplice, pas cu pas.

Bolnavii cronici, mulţi cu forme avansate de cancer, au rămas acasă întrucât li s-a interzis accesul în spitale, iar în locul acestora au fost internaţi pacienţii Covid-19 asimptomatici. Ultimii au primit fie tratamente banale, gen Paracetamol, fie Hidroxiclorochină, Kaletra şi alte antivirale cu puternice efecte adverse. Ca să nu mai vorbim despre mega-ghinioniştii băgaţi în saloane cu teste fals-pozitive.

După cum ne amintim, în preajma votării Legii carantinei doctorul Raed Arafat s-a dat de ceasul morţii să-i convingă pe senatori că asimptomaticii trebuie musai internaţi, întrucât ar fi transmiţători în proporţie de 50 la sută. Un fake demonstrat negru pe alb, dar ce mai contează? La distanţă de nici două luni, Tătaru şi Arafat ne spun acum că ne putem trata binemersi şi la domiciliu. Şi că totul a fost doar o mare cacealma.

În luna iulie, când erau aproape 50 de mii de cazuri confirmate, autorităţile aveau tot interesul să umple spitalele cu pacienţi Covid, simptomatici şi mai ales asimptomatici. Arafat şi Tătaru declarau sus şi tare că bolnavii ţineau cu dinţii să rămână internaţi. Şi că pur şi simplu se legau de paturi cu cătuşele, atât de disperaţi erau să doarmă prin spitale. Pe 11 octombrie, cu peste 157 de mii de pozitivi şi tendinţă de creştere accelerată, dintr-o dată autorităţile au realizat că virusul nu mai este chiar atât de mortal. Cu alte cuvinte, în cele mai multe cazuri boala poate fi tratată ambulatoriu, la domiciliu, cu ceaiuri calde, vitamina C şi Paracetamol, la fel ca o simplă răceală.

Dacă plecăm de la premisa că membrii Grupului de Comunicare Strategică intră cu greu la categoria ”cretini patentaţi”, atunci rămân alte două posibilităţi de luat în calcul: incompetenţă şi/sau interese ascunse marelui public.

Ultima variantă este şi cea mai interesantă. Să nu uităm că la jumătatea lunii iulie preşedintele Iohannis a negociat la summit-ul de la Bruxelles suma care îi va reveni României pentru următorii şapte ani. A negociat inclusiv banii decontaţi de Uniunea Europeană în contextul pandemiei. Aşa că nu este lipsit de fundament să considerăm că iureşul internărilor de până acum a avut o strânsă şi direct proporţională legătură cu ajutorul primit de la Bruxelles. Mai mulţi pacienţi înseamnă mai mulţi bani. Misterul din spatele imaginii de la summit, cu geanta burduşită a lui Klaus Iohannis, a rămas încă nedesluşit. E de presupus că preşedintele avea la el documente cu cifre spitaliceşti (printre altele), şi nu micul dejun sau pantofii de schimb ai doamnei Merkel.

Peste interesul strict material s-a suprapus campania evidentă de înspăimântare a populaţiei. Internarea de-a valma a pacienţilor Covid sub pretextul gravităţii deosebite a bolii a reprezentat doar una dintre direcţiile de propagandă puse în scenă de Grupul de Comunicare Strategică.

Cum pentru banii de la Bruxelles s-a bătut deja palma, iar obiectivul terorizării cetăţenilor a fost atins cu brio, supraaglomerarea artificială a spitalelor Covid nu-şi mai are rostul.

Rămâne de văzut dacă vom afla vreodată cu ce preţ am asistat la această imensă mascaradă de prost gust din partea guvernanţilor.